“Când te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp să le îndrepţi pe ale tale.”
Jean de la Bruyere

“Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia umană; iar de cea din urmă sunt foarte sigur.”
Albert Einstein

Uneori mi-aş dori să fiu impulsiv.  Să răspund acuzelor ce mi se aduc cu aceeaşi monedă, poate chiar una mai grea. Dar eu nu sunt aşa, şi probabil nici n-am să fiu vreodată.

Nu mă consider deştept, dar mi-aş dori să fiu. Alţii se consideră, deşi se află la polul opus. Mi-ar fi foarte simplu să arunc cu rahat într-o parte şi în alta… dar nu o fac. Nu ştiu dacă asta e rezolvarea problemelor.

Mă rătăcesc atât de uşor prin gândurile bune, încât mi-e extrem de greu să le găsesc pe cele rele.

Sunt penibil, tot ce spun este de căcat, se face mişto de mine. Eu sunt prost şi nu-mi dau seama. Persoana care mă acuză nu este în stare să-mi aducă unicul argument cerut, replicând jenant că nu vrea să cred că are ceva cu mine.

Am ales să nu mă cobor la un nivel mult prea scăzut pentru mine, şi am lăsat-o aşa. Puteam să răspund răutăcios şi să-l fac de cacao.

“Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te… dacă vrei să fii fericit o viaţa, iartă!” Am ales să iert…