Liège

Naşpa ziua de ieri. M-am trezit dis-de-dimineaţă (la 8:10) pentru a pleca la Liège, împreună cu tatăl meu. Şi am mers pe autostradă până la jumătatea distanţei (50km), apoi s-a stricat maşina. Cauze posibile: mecanic neatent strâns prost colier radiator sau radiator vechi, măcinat în locul de prindere al furtunului. Rezultat: fum negru în spate, motor oprit, motor cu aburi şi fum… stat 2 ore pe autostradă. Maşină parcată în boscheţi.

Belgieni împuţiţi. După ce ne-am chinuit pe-acolo cu maşina şi am văzut că nu mai porneşte, am hotărât să facem autostopul. N-a oprit nimeni. NIMENI! Am deschis GPS-ul şi am observat că mai aveam doar 4 km până la prima ieşire. Şi am luat-o pe jos, încetişor. Am mai făcut câteva semne disperate pe la maşini, tot n-a oprit nimeni. Dar, după 2 km, a oprit o maşină. Un tânăr, marocan, care a fost foarte amabil (oprindu-se fără să-i facem vreun semn), ne-a dus până aproape de Liège. De acolo am luat autobuzul până în oraş. La ora 13:30.

Am văzut noua gară, care este în construcţie. A fost începută în anul 2000, având termenul final după 60 de luni. Au trecut peste 84 şi încă nu este gata (asta ca să nu credeţi că numai în România nu se respectă termenele).

Am plecat cu trenul înspre Brussel. Belgia este una dintre ţările care au HSR (High Speed Railway). Sistemul presupune două şine (câte una pe sens de mers), sudate. În România se poate întâlni aşa ceva între Ploieşti şi Bucureşti doar. Eu am mers cu un tren obişnuit, care nu merge mai tare de 140-150 km/h. Dar pe acele linii circulă şi trenuri TGV, Thalis şi Eurostar. Îmi place… confortabil şi rapid.

Raportat la salariile belgiene, trenul este destul de ieftin. Raportat la salariile româneşti, este puţin cam scump Tichetele sunt neobişnuit de mari, şi sunt verificate pe baza unei benzi magnetice. Sunt valabile în ziua cumpărării, pe orice tren care circulă pe ruta biletului. Deşi nu le-a verificat nimeni…

Sistemul feroviar este bine dezvoltat. Brussel-ul dispune de şapte gări. Mi-a plăcut Brussel Central, care este în subteran.

Gare du Midi (Gara de Sud). Cea mai mare gară din Brussel. Două centre de informare, ambele goale. Trebuia să ajungem într-o localitate apropiată şi nu ştiam direcţia.

Tot în această gară am văzut ce-nseamnă prostia în combinaţie cu prea mulţi bani.

 Nu ştiu dacă se vede foarte bine în poză. Acel peron este pentru liniile 21 – care se vede - şi 22 – care nu este. Da, linia 22 nu este nicăieri. Deşi este semnalizată, având şi un display pe care scrie “Ne pas embarquer”. Ciudat, nu? Monitorul acela consumă curent ca să-mi zică să nu urc în tren. Sau poate e pentru clădirea aia, să nu cumva să urc pe vreun geam…

Bonus – o poză cu mine, în tren