Nu-mi vine să cred cât de mică e lumea asta.

Am să vă povestesc o întâmplare de-a fratelui meu, de acum doi ani, când a fost în SUA. Pe când se plimba el liniştit prin Boston, s-a întâlnit cu nişte colegi de facultate, fără să ştie unii de alţii. Pur şi simplu, s-au întânit la un ocean şi alte mii de km de casă…

Acum, să vă povestesc ce-am păţit eu. Se întâmpla luni, 3 septembrie, când am avut examenul la FJSC. Stăteam pe peron în staţia Eroilor, aşteptam legătura spre Politehnica. Am văzut o fată care mi-a plăcut tare mult (frumuşică, înaltă, picioare lungi, sâni fermi). Am intrat amândoi în metrou, o priveam destul de insistent, ea mă privea (ştiţi, genul de jocuri cu ochii, din mijloacele de transport).

Eram în curtea Facultăţii de Electronică, stăteam la ultima ţigară înainte de examen, când ea vine la mine să mă întrebe dacă Facultatea de Chimie e acolo. Eu i-am zis că e la Universitate, ea a plecat… şi atât. După ce a plecat mă simţeam prost rău. Era ocazia perfectă să o abordez, pe care tocmai o ratasem.

Printr-o extrem de simplă coincidenţă, am găsit-o pe hi5. :D

Slavă hi5-ului :))