Archive for October, 2007
Habemus şef de an
6Nu am spus nimic pe lovingvama despre treaba asta, o fac acum: am candidat pentru şef de an I la FJSC.
Puteţi vedea pe http://fjsc.lovingvama.eu ce am făcut în campanie.
Am avut mai multe dubii + nemulţumiri în privinţa acestui eveniment:
- Iniţial, ASJC organiza alegerile. Au fost câteva zile în care doritorii şi-au depus candidaturile. Pentru început am fost doi: eu şi Mihaela. Prima nemulţumire a fost atunci când au intrat în cursă alte trei fete, după ce se terminase de ceva timp perioada de înscriere. Mi se pare foarte normal ca cei care vor să candideze să fie responsabili.
- Nu a fost niciun program bine organizat. Alegerile trebuiau să se desfăşoare joi… s-au amânat
- ASJC a zburat din organizare, nu se ştie cum. Extraordinar de proastă comunicare, la o facultate de profil… S-a ajuns la un mic haos, nimeni nu mai ştia nimic sigur: ba că se votează la cursul domnului decan, ba că la al domnului Petcu…
- Astăzi, după ce fiecare candidat s-a prezentat şi a primit întrebări mai mult sau mai puţin inteligente, domnul decan a întrebat dacă mai doreşte cineva să… CANDIDEZE! Asta mi s-a părut nasol total.
Eu am impresia (poate că e greşită) că ceea ce s-a întâmplat nu a fost corect faţă de ceilalţi candidaţi. E foarte uşor să vii să culegi laurii, fără să prezinţi nimic concret.
Mi-aş fi dorit să câştige Sabina, colega mea de grupă. Oricum, îi urez succes lui Cosmin! Şi mie mi-a plăcut, recunosc. Şi mai mult mi-a plăcut pentru că a fost unul dintre cei interesaţi de candidaţi.
Sper să facă treabă bună!
Vedea pot, o nu, şi Paris în primăvară e, astăzi…
4Am să vă povestesc despre un slide ce l-am văzut la seminarul domnului Vîlcu (gata cu introducerea, destul).
“Ajutaţi-mă, vă rog, sunt orb!“, asta scria pe o bucată de carton aşezată lângă o cutie în care să se strângă banii. La un moment dat, trecu cineva pe acolo şi văzuse că orbul nu avea decât foarte puţini bani. Atunci, îi întoarce cartonul şi scrie altceva.
Spre seară, în drum spre casă, îl văzuse pe orb, cu cutia plină de bani. Îşi continuă drumul foarte mulţumit.
“Astăzi e primăvară în Paris şi eu nu o pot vedea.“, ăsta era noul mesaj de pe plăcuţă… orbul n-a aflat niciodată..
California Dreamin’
4Am văzut filmul ăsta, într-un final. Nu aş putea spune că m-a atras foarte tare… voi face anumite remarce, cu bulinuţă de la margine:
- soldaţii americani nu erau din California, aşa că apreciez titlul pur comercial
- am învăţat că uniforma de soldat în combinaţie cu cetăţenia americană creează apetit sexual femeilor (cu alte cuvinte, trebuie să-mi cumpăr uniformă de-aia şi să mă apuc de vorbit în engleză)
- fetele din Căpâlniţa sunt proaste
- ca în orice film românesc (de după ’90) trebuie să văd sex sau cel puţin sâni de gagici tinere şi dornice de afirmare
- românii sunt pupincurişti
- actorii au jucat foarte bine, iar dialogurile păreau foarte fireşti
- în film am văzut ceva la care visez de mult timp (nu spun ce, că e ruşinică)
- nu am înţeles revolta de la sfârşit, cu cocktail-uri Molotov, incendieri, artificii, oameni morţi, şeful gării mort în braţele fiicei… prea multe chestii, foarte mult exagerat… mă mir că n-au declanşat un război civil care să se extindă în toată ţara, de acolo, de la Căpâlniţa
- în timpul luptelor de stradă, au plecat americanii, care trebuiau să riposteze poliţiei şi şefului gării
Endless…
Schimbare de ceva, în suflet
1Simt. Trăiesc nişte schimbări pe care nu mi le pot explica, deşi le simt… Se pare că nu mă mai ajută capacitatea mea de autosugestie, cea mai bună prietenă, cândva. Nu mai sunt eu cel care să aibă control asupra mea, asupra a ceea ce fac. Precum un prost mă arunc cu capul în jos, conştient că nu va fi bine. Voi resimţi durerea…
Acum sunt aşa cum nu am crezut niciodată: un dependent. De ea, de mine gândindu-mă la ea…
Visez, zbor…
3În ultimele zile am o senzaţie foarte ciudată la trezire. Ţin minte sfârşitul visului şi că am o sarcină bine-definită pentru următorul vis.
Simt că trebuie să fac ceva, problema e că nu ştiu ce… Trecerea de la vis la viaţa reală se face foarte brusc, e frig în cameră, nu-mi vine să mă trezesc… nu mai fac diferenţa între vis şi realitate…
Şi mai visez că zbor. Zbor atât de sus încât mi se face rău de înălţime (deşi nu simt aşa ceva nici în avion). Căderea mea pare inevitabilă, dar continui să urc, cu teamă, tot mai sus… ştiţi voi, acolo unde cerul e Carribean Blue ![]()
P.S. Poza din acel articol am făcut-o undeva pe la 10.000m ![]()
Îl iubesc, îl mai înşel…
2De când ne-am cunoscut, am avut o relaţie mai specială. Eu îl iubesc, el… nu pot fi sigur.
Câteodată simt că nu-l mai suport şi vreau să merg cu altul. Dar îl iubesc, totuşi, şi avem şi un act care oficializează relaţia noastră.
Cu celălalt n-am nicio bază solidă. E un fel de scăpare din întuneric, de revenire la lumină… Şi mă complac în acest adulter.
P.S. Despre metrou şi autobuz era vorba ![]()



Recent Comments