Am să vă povestesc despre un slide ce l-am văzut la seminarul domnului Vîlcu (gata cu introducerea, destul).

“Ajutaţi-mă, vă rog, sunt orb!“, asta scria pe o bucată de carton aşezată lângă o cutie în care să se strângă banii. La un moment dat, trecu cineva pe acolo şi văzuse că orbul nu avea decât foarte puţini bani. Atunci, îi întoarce cartonul şi scrie altceva.

Spre seară, în drum spre casă, îl văzuse pe orb, cu cutia plină de bani. Îşi continuă drumul foarte mulţumit.
“Astăzi e primăvară în Paris şi eu nu o pot vedea.“, ăsta era noul mesaj de pe plăcuţă… orbul n-a aflat niciodată..