De obicei uit tot ce e important, dar ţin minte foarte bine orice este neinteresant (cum ar fi prima manea pe care am auzit-o: Of, ooff… mor toţi ţiganii).

Oricum, n-am să uit niciodată o replică: “Ce voce de burlan scârţâit ai!“. Aşa i-am spus în timp ce cânta Andre – Iluzii. Ea era clasa a patra, frumuşică-foc, eu clasa a şasea, tăntălău… eram pe autocar, şi gândindu-mă că pe toată durata excursiei nu am avut curajul să-i zic nimic, ar cam fi fost cazul să o abordez. Şi i-am dat replica de mai sus!

Bineînţeles că nu mi-a reuşit nimic atunci. :|

(derulăm pe repede-înainte până trec 7 ani)

Am început să vorbesc cu ea (nu mai stătea în România). Ne-am amintim momentul distractiv petrecut în urmă cu 7 ani, iar ea mi-a mărturisit că şi ei îi plăcea de mine :x

A venit acasă, în vacanţa de vară. Am avut-o, după 7 ani de zile. Dar nu ştiu din ce motiv nu o vedeam ca pe prietena mea, aşa că s-a terminat repede, să nu ajung să rănesc una din primele mele iubiri :)