(1) (3) (4) (5)

M-a sunat după 10 minute. Plângea. Mi-a zis că vrea să plece atunci de la ÅŸcoală… era clar că nu mai puteam să o aÅŸtept în faÅ£a liceului, mai mult, nici nu mai avea vreun rost.

Mă simţeam chiar naşpa, ca şi cum n-aveam ce căuta acolo. Nici nu mai voiam să-i spun că am venit.

Am vorbit seara cu ea, i-am zis că sunt la IaÅŸi ÅŸi nu m-a crezut. Atunci m-am simÅ£it ÅŸi mai naÅŸpa. Adică… e destul de ciudat să mergi 8 ore cu trenul, să nu dormi o noapte întreagă, doar pentru a vedea o persoană, iar acea persoană să nu te creadă.

- Nu mai pot să vorbesc acum.
- Nu mai poÅ£i? Bine…

(va urma)