Excursie la Iaşi (4)
M-am întâlnit cu ea, întocmai cum am stabilit. În Piaţa Unirii, la statuia lui Alexandru Ioan Cuza. A fost foarte drăguţ, că eu de obicei întârzii… dar de data asta am ajuns la timp (pentru că am anunţat-o că întârzii, iar ea a plecat mai târziu de acasă
). Am aşteptat-o câteva minute, timp în care am putut să admir puţin împrejurimile ![]()
Cu toate că nu o văzusem “pe viu” niciodată, am recunoscut-o de la distanţă, chiar de cum ieşise din tramvai. Se îndrepta spre mine, iar când eram destul de aproape, a început să zâmbească. Eu cred că nu am făcut asta. Mi se părea că nu merită să-i zâmbesc, la fel cum mi se părea că nu merită s-o pup.
Eu stăteam pe o treaptă a statuii, destul de sus. Ea mi-a zis să mă dau jos, că noi trebuia să ne întâlnim lângă statuie, nu pe
Eu am invitat-o să urce, dar nu mai ştiu cum s-a întâmplat… Cred că a urcat.
Am făcut cunoştinţă, iar după câteva clipe ea m-a întrebat dacă n-o pup. Şi atunci am pupat-o. Oricum, era frumoasă. Foarte frumoasă. Şi mult mai înaltă decât mi-o imaginam eu…
Şi am plecat, împreună…
(nu cred că va mai urma)
ce rau esti cu ” nu cred ca va mai urma ”