Nici nu credeam că se va ajunge la aşa un balamuc în articolul ăsta. Dar s-a ajuns. Nu s-au înţeles chestii şi mă simt oarecum dator să dau nişte explicaţii :)

Ideea principală era că nu mai vreau fete cu prieten prin viaţa mea, să nu se ajungă la chestii naşpa. Etalonul pe care l-am prezentat eu nici nu era foarte important, dar pentru că a creat aşa mare vâlvă, anunţ oficial: ce am scris acolo nu-i bătut în cuie (adică pot să trec destul de uşor peste neconcordanţe). Alea sunt doar nişte chestii orientative.

Fata din cauza căreia a fost scris articolul nu e Iulia. Ea (fata) a fost un fel de antidot pentru mine, apărut parcă de nicăieri, exact când aveam nevoie. Şi a fost al naibii de drăguţ, şi chiar părea că în sfârşit am noroc. Ei… n-am avut :))
Îmi pare foarte rău că nu mai vorbesc cu ea, şi sigur şi ea simte la fel. Dar poate că e mai bine aşa, pentru a evita situaţiile complicate şi naşpa. Totuşi, sper să nu fie ăsta sfârşitul… You know… :* :A

Acestea fiind spuse, consider că nu mai e nimic neclar. Mă simt bine, privesc viaţa optimist prin prisma zborului de aseară care a fost cel mai tare din viaţa mea. Şi eu care îmi făceam griji că mor… :))
V-am pupat, uraţi-mi spor la scris ce-am făcut/văzut pe la Roma!