Cum e cu dragostea?
E simplu.
Pentru că totul se rezumă la o senzaţie resimţită pe undeva în mijlocul pieptului. Este, probabil, singura dovadă autentică ce ne-ar putea îndemna să credem că există ceva mai presus de existenţa noastră fizică. Sufletul…
Da, care ne inundă pieptul şi ajunge până în gât când simţim dragostea, emoţiile puternice. Dragostea e tot o emoţie. Una puternică.
Şi o simţi de prima dată. Nu există “Nu pot să-i spun te iubesc aşa repede”. Pentru că dacă atunci când o săruţi prima dată e la fel ca atunci când exersai sărutul francez pe mână, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când faceţi dragoste prima dată e doar senzaţia că ai intrat la cald, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când te uiţi în ochii ei e la fel ca atunci când te uitai în ochii curvei de la salonul de masaj erotic, e clar că nu e nimic.
Pentru că iubirea nu trebuie să fie un instrument de marketing. Pentru că nu-ţi trebuie o zi să-i spui te iubesc. Pentru că dacă o simţi, nu ţi-ar ajunge o viaţă să-i arăţi.
- Ce faci?
- Uite, te iubesc. Tu? ![]()

Eu spun lucrurile astea din perspectiva mea, nu generalizez, dar sunt convinsa ca am dreptate. Cum ai scris si tu, iubirea se arata si de aia cand cineva spune cuvintele astea prea usor mi’e greu sa cred ca intr’adevar asa e.