Cântă, bă, de ziua mea…

Da, ieri a fost ziua mea. Şi mi-a depăşit toate aşteptările… niciodată nu am primit aşa de multe felicitări ca acum. 41. Da, impresionantă cifră pentru mine, care eram obişnuit cu 10, cel mult 15.
Pentru cine nu şi-a dat seama, articolul anterior (Pentru că merit) era dedicaţia mea, pentru mine, de ziua mea. Sună cam egoist, aşa-i? Poate v-aţi întreba dacă am primit ce îmi doream… nu, nu am primit. M-am trezit în patul meu, speriat de geamurile şi uşa care se izbeau de toc din cauza vântului.
Totuşi, am văzut fata frumoasă, cu ochii verzi şi plânşi când ne-am întâlnit şi cu zâmbetul pe buze când ne-am despărţit.

Ziua ta e în funcţie de cum îţi calculezi vârsta. Trăim într-o lume în care contează anii, dar poate pentru mine sunt mai importante secundele…

You are 21 years old.
You are 252 months old.
You are 1,096 weeks old.
You are 7,671 days old.
You are 184,124 hours old.
You are 11,047,454 minutes old.
You are 662,847,294 seconds old.

Pentru că o secundă poate face diferenţa între viaţă şi moarte, ceea ce un an nu va putea face niciodată…

Amânarea concertului cu o săptămână a dus la ceea ce nici nu visam: concert Vama de ziua mea. Mulţumesc atât Carinei pentru dubla invitaţie oferită, cât şi Mirunei pentru vorbele bune pe care le-a pus pentru mine. Pentru că merit – cea mai drăguţă chestie pe care am auzit-o (citit-o) vreodată

A fost o seară frumoasă. Exceptând plimbarea pe jos de la Piaţa Unirii la Becker Brau, distanţă de 3 staţii de autobuz, cu zăpadă rotundă care îţi pocnea faţa ca nişte pietricele şi cu vânt care trecea prin pantaloni. Sau prin ciorapi şi fustă… Nu, a fost faină plimbarea. Mi-a plăcut. O seară frumoasă, deci.

Un concert foarte reuşit, aproape perfect. “Cântă, bă!” ….. “Pe mă-ta, bă!”

Vama Veche, o piesă pe care nu au mai cântat-o de doi ani. S-a cunoscut. La fel cum probabil s-ar cunoaşte şi înlocuirea playlist-ului la fiecare concert…
Nu am chef azi – dacă ştiam ce va ieşi, nu ezitam vreo clipă să înregistrez. A fost… incredibil. Primele două strofe au fost cântate integral de public, iar apoi Tudor a avut destul de puţine intervenţii.
V.S.T., pe care nu am înregistrat-o, dar pe care mi-am dorit-o la fel de mult. Pentru că era ziua mea şi… ştiţi voi…
Epilog, pe care mi-am dorit foarte mult s-o aud. Nu e cântată prea des, dar de fiecare dată când am vrut-o, am avut-o

Şi pentru că nu era de-ajuns, mi-a cântat şi tot clubul “La mulţi ani”. Unii involuntar

La fel şi vouă. Mă înclin.