A fost organizat, ca de obicei, la sediul Facultăţii de Drept, între 3-5 aprilie.

Eu am fost sâmbătă, pe 4. În mare, nu mai e ce a fost. Nema distracţie, nema oameni mulţi şi entuziaşti.
Am înţeles că vineri ar fi fost ceva mai grozav la standul nostru. Aşa o fi fost, dar când am mers eu era o plictiseală şi o linişte totală (la FJSC, zic).

În rest, târgul ăsta începe să mă cam lase rece. Fiecare îşi aduce boxe tot mai mari şi setează volumul tot mai tare. În curând va ajunge un tărăboi de nu va mai merge nici naiba.
Oameni buni, trăim în nişte vremuri în care ne remarcăm prin inteligenţă nu prin zgomote cât mai puternice.

Nu ştiu dacă voi mai merge la anul. Mi-au plăcut din nou cei de la fizică şi cred că au fost cei mai atractivi de pe-acolo. Studenţi de treabă şi dornici să explice toate şmecheriile pe care le aveau pe-acolo, plus două chitare la care se mai cânta din când în când… Atmosferă faină, demnă de apreciat.

Au avut becul de anul trecut:

Este un bec obişnuit, alimentat la 7000 V (parcă aşa). Aş da mai multe detalii, dar nu cred că mai ţin minte prea bine şi nu vreau să spun prostii.
Au avut şi unul fabricat industrial, pe acelaşi principiu, dar cu un gaz diferit înăuntru care dădea efectul acela roşu.

Încă ceva foarte fain, un laser care trece prin apă şi se refractă lumina exact pe cursul apei. Cică ăsta e şi principiul fibrei optice.

Ştiaţi că amidonul cu apă, deşi este lichid, reacţionează total opus faţă de lichide la aplicarea unei presiuni. Uh, ce exprimare :))
Mai simplu, când bagi degetul în apă… intră, pur şi simplu. Ei, bine, la acest amestec dacă bagi degetul, nu prea intră. Se solidifică în punctul aplicării presiunii şi nici măcar nu te murdăreşti. E foarte tare. Dar trebuie amidon din porumb, că e mai bun.

Am văzut şi o imagine 3D, care se vedea cu ajutorul unei lumini laser. Îmi pare rău că n-am pozat sticla pe care era inscripţionată, să vă puteţi face o idee.

Mai aveau şi două circuite pentru a transmite semnalul audio:
- unul prin corpul uman, care este un foarte bun conductor. Am constatat astfel că pielea mea are rezistenţă mică, întrucât calitatea semnalului era asemănătoare cu cea prin cablu;
- unul printr-un fascicul laser. Semnalul audio era transformat într-o lumină laser care fluctua în intensitate în fucţie de frecvenţă. La celălalt capăt se afla o diodă care capta lumina şi o transforma în muzică.

Ah, şi un laser de DVD writer alimentat de un circuit special… care spărgea baloane. Şi cam atât :D

Interesantă fizica, interesantă şi prezentarea lor.