Ieri când mergeam la facultate mi s-au intersectat drumurile cu o domnişoară foarte drăguţă pe care, din păcate, nu am putut să mi-o amintesc.
Ea, cum m-a văzut, mi-a afişat un zâmbet larg, iar eu mă uitam la ea ca prostul. După ce a trecut de mine cu câţiva paşi, s-a întors şi mi-a spus “Ceauuu”. M-am întors şi eu şi i-am spus ceva de genul “Ah, saluut”. Am plecat fără să mai întorc capul…

Fata avea o figură cunoscută, dar n-am nicio idee de unde. Era înaltă, avea părul lung şi negru şi buze faine.

Îmi pare rău că nu am întrebat-o cine e. Îmi pare rău şi că m-am comportat aşa ca un fraier.