Return to sender
Scriam pe 26.05.2006, pe la 10 seara, un text cu titlul Declarație. Nu am trimis-o nimănui, pentru că nici nu era adresată cuiva în mod special. Era o combinaţie între nişte sentimente pe care le aveam şi nişte vise ![]()
Ştiţi, un EU real, o EA semi-fictivă…
Edit: recintind mai atent textul, mi-am dat seama că de fapt EA era formată din două ele ![]()
M-aş simţi atât de gol pe dinăuntru dacă nu te-aş mai iubi… Viaţa mea întreagă s-ar nărui peste mine. Ştii, poate că aşa a trebuit să apari tu aşa de-odată şi să dai peste mine. De parcă nu-mi eram de-ajuns. Şi chiar nu-mi eram de-ajuns… mă completezi atât de tare încât fără tine aş fi nimeni. O simt asta, şi am simţit-o din prima clipă în care te-am văzut. Probabil voi mai simţi mult timp. Şi e atât de mult timp încât mi se pare prea puţin pentru a-ţi arăta cat de mult te iubesc, eu, pe tine.
Tu eşti visul meu, tu eşti şi realitatea mea. Însemni totul pentru mine. TU=½EU, poate chiar mai mult. Sunt atât de TU încât nu am crezut niciodată că am să ajung aşa. Nu încetez să mă gândesc la tine, aşa cum nu încetez să exist. Atunci când voi înceta să mai exist, voi înceta să mai gandesc… Poate… Cred… nu ştiu.
De ce te iubesc? Pentru că… Dar oare cât de mult te iubesc? Dacă cerul e senin, priveşte-l cu atenţie, începe să numeri stelele… iar când vei termina să ştii că te iubesc de n ori mai mult faţă de câte stele sunt, poate mai mult.
De ce îţi scriu? Poate ţi-ai pus întrebarea asta. E simplă, dar nu ştiu să-ţi răspund. Cred că pur şi simplu simt nevoia să-ţi scriu. E o activitate ce nu o pot controla. Nu pot să mă opresc, încă.
Privesc acum o poză de a ta. Eşti INCREDIBIL de FRUMOASĂ. Privirea ta continuă să mă uimească cu zi ce trece. În ochii tăi pot vedea cerul cum se oglindeşte, atât de senini sunt. Îmi place de tine când râzi, la fel de mult cum îmi place atunci când plâgi. Îmi place să te văd calmă, la fel de mult cum îmi place să te văd furioasă. Dar cel mai mult îmi place că eşti TU, adică ½EU.
Cu toate că aş mai avea destul de multe să îţi spun, nu-ţi voi mai spune nimic.
Al tău, pe veci, EU
Oh, come on. Nu pot sa cred ca nu ai scris asta pentru cineva. E foarte frumoasa.
Ar trebui sa o trimiti cuiva
Andreea a mai scris: Trip