Unde-s zilele când mă striga la poartă să ies pe-afară, ca să ne mai pupăm puţin noaptea pe la colţuri?
Unde-s zilele când îi spuneam pentru prima dată ce simt pentru ea?
Unde-s zilele când mergeam pe tren şi ea era frumuşică şi blondă şi ne-am combinat prin mesaje? “Vrei să…?”
Unde-s zilele când ea era cea mai frumoasă şi era moartă după mine şi eu eram atât de prost încât nici nu-mi dădeam seama?
Unde-s zilele când puteam să văd cerul cum se oglindeşte în ochii ei negri?
Unde-s zilele când mă trezeam dimineaţa cu un mesaj de la ea?
Unde-s zilele când ea înseamna aproape jumătate din tot pentru mine?
Unde-s zilele când purtam discuţii interminabile, privindu-ne la webcam?
Unde-s zilele când venea singură la Bucureşti, într-o inconştienţă totală, doar ca să mă vadă?
Unde-s zilele când nu mai avea răbdare să ajung acasă pe mess şi mă suna de pe fix, doar să mai vorbim?

Eh, duse-s zilele. Acum e vremea nopţilor! 3F :D