Time… goes by
Sunt oarecum trist. Aşa eram acum doi ani. Împreună. Şi era frumos, cel puţin mie îmi plăcea. Şi mi-ar plăcea şi acum… Eu nu pot să aleg. Nu mă asociez şi nu-mi place să fiu asociat.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am o vorbă după care îmi place să mă ghidez: no hard feelings. Nu-i chiar atât de greu pe cât pare să treci peste nişte prostii.
Şi pentru că noul an va veni peste 2 ore şi jumătate, vă doresc să fiţi fericiţi. Nu doar acum, ci mereu.
La multi ani Vlady!l
