Colegul meu, Andrei, a avut ideea anului 2010, şi anume aceea de a aduce la Bucureşti o muzicuţă uitată de ani prin cine ştie ce sertare. Şi am încercat să cânt la ea, iar acum încep să-mi dau seama tot mai bine cum e cu suflatul şi cu trasul aerului.

Ce am descoperit? Dacă sufli, ai o notă, dacă tragi exact de pe aceeaşi poziţie, ai nota următoare (cu un ton mai sus, deci).
Încă nu-mi dau seama cum e cu semitonurile, dar cred că sunt între notele principale. Nu am reuşit să cânt o gamă completă, iar detalii teoretice prea multe despre muzicuţa asta nu pot să găsesc, întrucât e ceva chinezărie cu 24 de găuri. Pe net găsesc doar despre alea mici, cu 10 găuri. Oricum, după ureche pot să cânt unele melodii :)

Un mic preview, să fie pentru când am să ajung meseriaş, să râd de mine.

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

Pentru cine nu recunoaşte, piesa este Lioară, lioară.