Cum să nu iubeşti soarele de dimineaţă?
Azi dimineaţă eram pe tren, cu direcţia Bucureşti. Şi m-am trezit la ora 6 şi era aşa o privelişte faină… un “kodak moment”, cum se spune ![]()
Am deschis ochii şi am văzut pe geam munţii în depărtare, cu nişte nori negri şi frumoşi deasupra, iar în rest senin. Şi peste tot o lumină caldă, plăcută… Îmi pare rău că nu am făcut poză, dar aparatul stătea bine în geamantan, cocoţat undeva sus ![]()
Poza asta am făcut-o pe la 7:30, dar atunci nu mai aveam niciun munte. Oricum, îmi place foarte mult şi am zis să o împărtăşesc aici, pe blog.

Eu aveam boala asta da cu ideile. Vorba ta, nu stii cand iti vine o idee geniala si o ratezi
De aia am mai mereu creion si hartie la mine. Ca pe telefon nu e acelasi lucru