De la Gura Humorului până la Vama Veche…
Posts tagged culturale
Fată dragă…
51 year ago
Pff, m-a devastat moartea Mădălinei Manole. O iubeam când eram mic…
La unul dintre spectacolele ei i-am dat o floare şi m-a pupat. 
În ultimul timp am ascultat destul de mult piesele sale, mai ales “Tu n-ai avut curaj”, care a rulat şi aseară pe CD-ul din maşină.
Bun, vă las cu vreo trei piese care îmi sunt foarte dragi.
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Ultima oră
5
Teatrul Naţional Bucureşti, sala mare. Şi pe cât de mare, pe atât de plină
Am fost împreună cu câţiva colegi de grupă de la facultate, la recomandarea domnului Val Vâlcu. Asta pentru că e singura piesă care se joacă şi are legătură cu jurnalismul pe care noi îl studiem cu mândrie. Ultima oră
“Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimereşte în jungla presei româneşti interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reuşeşte să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.
Puternicul om de afaceri Grigore Bucşan pregăteşte o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-şi atinge scopul corupe miniştrii, mituieşte ziarişti, mânuieşte destine. Întâmplător însă îşi intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul şi visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de… Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine şi o femeie frumoasă?”
Mi-a plăcut că a fost surprinsă foarte bine schimbarea politicii editoriale în funcţie de cum vor mai marii… scrie-l de bine, scrie-l de rău, scrie-l de bine, scrie-l de rău, nu vezi că mă enervează?
Mircea Albulescu, Claudiu Bleonţ, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ilinca Goia. Oamenii ăştia chiar sunt talentaţi, vă garantez eu. Per total, Ultima oră este o piesă frumoasă, care merită văzută.
A fost jucată pentru prima dată în 1955, sub numele Afacerea Protar, cu Radu Beligan în rolul profesorului Andronic.
P.S. Nu uitaţi de telefoanele mobile
Ion Dolănescu, odihnească-se în pace
42 years ago
by Vlady
in Muzică, baby
Da, pentru că a murit ieri, la doar 65 de ani, vreau să vă împărtăşesc două melodii de-ale sale.
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Când am citit pe twitter că Ion Dolănescu a murit, nu-mi venea să cred. Prima reacţie a fost să intru pe un site de ştiri să văd dacă e adevărat…
Băi, eu am crescut pe muzică populară, iar pe a lui îndeosebi. Era o apariţie foarte frecventă în programele de muzică populară ale Radio Iaşi, aşa că dispariţia sa mi-a lăsat un fel de gol, m-a făcut să simt o emoţie în centrul pieptului (despre care v-am mai spus că e dovada pentru care cred că există ceva mai presus de existenţa noastră fizică).
Prima piesă, S-a pus luna-n cireşar, este în duet cu Maria Ciobanu, fosta lui nevastă. Ştiu că după ce s-au despărţit au fost certaţi foarte mult timp şi abia acum câţiva ani s-au reîntâlnit, la insistenţele lui Ionuţ Dolănescu. Eu cred că iubirea dintre ei doi nu s-a stins şi asta se poate vedea şi în înregistrările făcute după împăcare.
Oricum, super piesa. Îmi place foarte foarte mult.
A doua din micuţul playlist este Drumul gării din Beclean, în duet cu Tiberiu Ceia. Motivul pentru care am ales-o este simplu: îmi accentuează dorul pe care i-l port Ardealului, de fiecare dată când o ascult. “Drumul gării din Beclean… şi-o fată de ardelean” 
Ion Dolănescu n-a fost chiar uşă de biserică toată viaţa lui, dar în ultimul timp s-a mai schimbat. Oricum, despre morţi, numai de bine. Să ne amintim cu drag de muzica lui!
Străini în noapte
0
Pe 9 martie am fost la Opera Naţională Bucureşti pentru spectacolul de teatru Străini în noapte.
Recomandarea mi-a făcut-o fratele meu, care mi-a zis că trebuie neapărat să merg să o văd.
Şi cum mă plimbam cu Andrei prin Unirii, am trecut pe lângă un centru de vânzări de bilete la diferite evenimente. Nu-i mai ştiu numele. vreaubilet.ro, s-ar putea. Mi-a sărit în ochi afişul pentru piesă şi nu m-am gândit prea mult până să-mi cumpăr bilet.
Păi, să vă spun. Florin Piersic şi Emilia Popescu, în regia lui Radu Beligan. E de-ajuns?
Începutul pare a fi destul de slab, chiar puţin plictisitor pe alocuri. Apoi intervin unele schimbări care ajung să te ţină cu sufletul la gură. Ceea ce este cu adevărat impresionant la piesa asta reprezintă trecerile bruşte de la o stare la alta şi finalul total imprevizibil.
Dacă unele părţi le-am intuit destul de uşor, la final chiar nu mă aşteptam. Nu are rost să spun mai mult, pentru că aş strica tot farmecul.
În încheiere, vreau să rog toţi cititorii acestui articol să îşi închidă naibii telefoanele mobile când merg la teatru!! (sau să facă tot ce le stă în putinţă să nu se audă sunând)
Recent Comments