De la Gura Humorului până la Vama Veche…
Posts tagged filme
Eu când vreau să fluier, mai bine tac din gură
5Astăzi am pierdut vreo 70 de minute din viaţa mea cu filmul ăsta. Deşi are 90, am sărit peste vreo 20 în care toată lumea tăcea îndelung.
Serios acum, e plictisitor tare. Şi putea avea dialoguri faine, că era rost. În schimb, s-a preferat tăcerea. Şi nici măcar amuzant n-a fost, excepţie făcând momentele în care deţinutul îi spunea fetei pe care o ţinea sechestrată:
- Vrei să ieşi la o cafea cu mine?
- Da.
- Auzi, da’ tu ai prieten?
- Da.
- Şi ce, că doar numai bem o cafea…
… şi în care râdeam, cumva, de penibilul situaţiei.
Deci dacă tot a fost pană de idei, mergea mult mai bine un scurt metraj, care cred că era de mai mare efect.
Pe scurt, în film se întâmplă următoarele:
- el mai are 2 săptămâni până să fie eliberat
- vine mă-sa acasă şi vrea să-l ia pe frate-su cu ea în Italia
- el se opune acestei decizii
- vrea permisie, nu i se acordă
- atacă un gardian, sechestrează o fată, cere să vină mă-sa să-i jure că nu-l ia pe frate-su
- cere o maşină, evadează din închisoare şi merge cu fata la o cafea
- în timp ce erau la cafea, îi spune fetei că are buze frumoase şi “îi fură” un sărut
- se întoarce pe jos la închisoare, moment în care vin două dube cu mascaţi şi îl ridică
Eu am tras concluzia că el e un prost, pentru că nu merită să mai stai încă vreo 5-7 ani la mititica doar să nu-l ia mă-ta pe frate-tu. Că, de ceva, mergi şi-l recuperezi de îndată ce ieşi, pentru că dacă ăla rămâne, tu nu-l ajuţi cu nimic din închisoare.
Ah, şi încă ceva dubios: tipul avea 18 ani şi stătea deja de 4 ani la închisoare. Şi nu-nţeleg cum, pentru că minorii sunt duşi în centre de reeducare.
Acum, pentru cine nu l-a văzut, poate să facă fiecare cum vrea 
Eu zic că nu prea merită. Singura chestie care mi-a plăcut a fost jocul actorilor şi replicile naturale, că eram sătul de limbajul de lemn din majoritatea filmelor româneşti.
Slumdog Millionaire (2008)
13L-am văzut aseară… şi este puţin cam tare filmul ăsta
Povestea unui homeless din Mumbay, care ajunge la varianta indiană a “Do you want to be a millionaire?”. E cam prostuc, neumblat pe la şcoală, dar ştie răspunsurile pentru 9 întrebări din întâmplări din viaţa lui. La ultima întrebare se termină emisiunea, urmând a fi reluată în seara următoare. Când iese din studio, poliţia îl arestează, suspectându-l că trişează.
Şi aşa începe să povestească cum ştia fiecare răspuns.
Acum, între noi fie vorba, printre ultimele întrebări au fost şi vreo două jenante, gen “Cine-i pe bancnota de 100$” sau “Athos şi Porthos erau doi muschetari. Cine era al treilea” (asta fiind chiar ultima întrebare). Eu cred că era Gogu. La ambele, zic 
Şi trebuie să mai adaug că aseară m-am îndrăgostit. Indiencele frumoase sunt… extraordinare!! De asta am scris şi articolul anterior 
Senzaţia trăită este oarecum faină, dar în acelaşi timp e şi naşpa, pentru că îţi dai seama că niciodată nu ai s-ajungi s-o cunoşti. Cel puţin nu fără câteva milioane de para, măcar Şi să nu spuneţi că vorbesc prostii, asta e fata, Freida Pinto:
d’enfants
33 years ago
Am văzut în seara asta un film, Little Manhattan, foarte drăguţ. Este vorba despre o poveste de “dragoste” între un băiat de 10 ani şi trei sferturi şi o fată de 11 ani, mai înaltă cu jumătate de cap decât el. Merită o oră din viaţă
Am putut observa etapele de început ale unei relaţii şi toate acele sentimente şi trăiri aferente. Cum ajunge să se gândească numai la ea, cum fac tot felul de activităţi împreună, cum şi-ar dori să o sărute dar nu are curajul, cum îşi ia inima în dinţi şi o strânge de mână, cum îşi ia inima în dinţi şi o sărută, pe fugă, şi ea pleacă, primele semne de gelozie, prima ceartă…
Şi mi-am dat seama că toate astea nu se schimbă. Sau se schimbă foarte puţin. Aceleaşi emoţii şi dovezi de laşitate când e să o ţii de mână, să o săruţi, pentru prima dată…
Creştem, ne maturizăm, dar tot nişte copii rămânem.
Mi-a plăcut mult o replică atunci când băiatul, rănit, îl întreabă pe taică-su: “De ce toată dragostea trebuie să se termine?“. Şi au mai fost şi altele…
Chiar aşa, de ce trebuie să se termine? Trebuie?
Mineriada 1990 – adevărul?
274 years ago
Atenţie, articol lung (conţine mai multe melodii şi filme). Dedică o oră din viaţa ta pentru a fi informat! Nu cred că este foarte greu, în măsura în care te interesează ce s-a întâmplat pentru a ajunge la un stadiul de mini-democraţie… Ah, şi gândeşte-te că pentru ora pe care tu o vei dedica materialelor prezentate mai jos, eu mi-am dedicat 5 ore, o noapte nedormită…
Motto: “Să luptăm, cu mijlocele ce ne stau la îndemână, împotriva uitării, e o datorie pe care ne-o asumăm…”
Acum 17 ani, ziua de 13 iunie avea să marcheze începutul unui ampu protest al mulţimii, denumit mai apoi mineriadă…
[...] Intrucat revolutia fusese confiscata printr-o camuflata lovitura de stat care avusese loc in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie 1989, Proclamatia de la Timisoara urmarea o intoarcere la originile revolutiei si mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrata de puternicii zilei (Frontul Salvarii Nationale si echipa condusa de Ion Iliescu) si rastalmacita in fel si chip (printre alte acuze absurde era aceea ca documentul solicita… autonomia Banatului), Proclamatia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8 [...]
Punctul 8, de la Timişoara
Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor în viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framânta astazi societatea româneasca. Pâna la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca în legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii în ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pâna la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost însa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al României ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot în acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar întaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.
Proclamaţia de la Timişoara (în întregime)
Sindrofia blogărilor (2)
114 years ago
by Vlady
in Blogthings...
Aseară, blogării s-au petrecut. Am întâlnit persoane pe care aşteptam să le cunosc de ceva timp, persoane foarte plăcute… Nu analizez prea mult ce a fost acolo, doar pun câteva poze
Eu cu Alexandra Ivan
Filme de la “Street delivery”
15La acest eveniment, cel mai mult mi-a plăcut spiritul de copil, care iese la iveală din noi, la astfel de evenimente. Putem să uităm de griji, jucându-ne, la fel cum o făceam când eram copii…
Apăsaţi pe “Citeşte articolul în întregime” pentru a vedea filmuleţele!
Festivalul de la Cannes
0După cum probabil ştiţi, filmul românesc “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regizat de Cristi Mungiu, a câştigat Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, la fel şi primul şi ultimul lung metraj al regretatului regizor român – Cristian Nemescu, “California Dreamin’ (Nesfârşit)”, care a câştigat la secţiunea “Un Certain Regard”.
4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile
California Dreamin’ (Nesfârşit)
Super filmele, abia aştept să le văd. Mai ales California Dreamin’, pare foarte interesant.
Recent Comments